Inflamații în intestin

Ce se înțelege prin procese inflamatorii în intestin?

Procesele inflamatorii din intestin sunt reacții ale sistemului imunitar propriu al organismului care au loc în mucoasa intestinală. Acestea apar ori de câte ori intestinul reacționează la stimuli – de exemplu la componente alimentare, microorganisme sau modificări ale mediului intestinal. Este important de știut că o inflamație nu este inițial un semn de boală, ci un mecanism natural de protecție.

Intestinul este în contact permanent cu influențe externe. Prin alimentație, zilnic ajung în tractul digestiv nenumărate substanțe străine și microorganisme. Pentru a face diferența între stimuli inofensivi și potențial dăunători, intestinul dispune de un sistem imunitar foarte activ. Procesele inflamatorii ajută la protejarea mucoasei, menținerea funcției sale de barieră și stabilizarea echilibrului în intestin.

Abia atunci când sunt excesiv de puternice, disfuncționale sau active permanent, procesele inflamatorii devin problematice. În acest caz, mucoasa intestinală nu mai poate îndeplini pe deplin funcția sa de protecție. Devine mai sensibilă la solicitări mecanice sau chimice, se regenerează mai lent și reacționează mai puternic la stimuli obișnuiți. Astfel de reacții inflamatorii persistente pot favoriza disconforturi funcționale, chiar dacă nu există o boală intestinală clar definită. Este importantă o distincție medicală clară. Nu orice inflamație intestinală înseamnă o boală inflamatorie intestinală. Procesele inflamatorii funcționale pot apărea temporar și sunt adesea reversibile. În schimb, bolile inflamatorii intestinale cronice sunt însoțite de modificări structurale ale mucoasei intestinale și necesită evaluare și tratament medical.

Pe scurt, procesele inflamatorii din intestin se referă la reacții imune de reglare ale mucoasei intestinale, care servesc apărării, adaptării și stabilizării mediului intestinal. Abia atunci când aceste procese ies din echilibru sau persistă pe termen lung, ele pot deveni cauza disconfortului.

Ce rol joacă microbiomul intestinal în reacțiile imune din intestin?

Microbiomul intestinal joacă un rol central de control în reacțiile imune din intestin, deși el însuși nu face parte din sistemul imunitar. Mai degrabă, acționează ca o instanță de reglare care decide împreună cât de puternice, cât de țintite și cât de adecvate sunt reacțiile imune în mucoasa intestinală. Intestinul este unul dintre cele mai mari organe imune ale corpului. O parte semnificativă a celulelor imune se află direct în sau sub mucoasa intestinală. Acestea sunt într-un schimb constant cu microbiomul intestinal. Microorganismele localizate acolo furnizează continuu semnale pe baza cărora sistemul imunitar învață să distingă între stimuli inofensivi și potențial dăunători. În acest mod, microbiomul contribuie la toleranța imunologică și previne reacțiile excesive de apărare împotriva substanțelor în mod normal inofensive, cum ar fi componentele alimentare. În același timp, un microbiom intestinal echilibrat susține activarea țintită a reacțiilor imune atunci când acestea sunt necesare. Anumiți produși microbieni ai metabolismului influențează maturarea și funcția celulelor imune. Astfel, mecanismele de apărare sunt limitate și controlate local. Ca urmare, reacția inflamatorie rămâne restrânsă la nivelul necesar și se diminuează după ce și-a îndeplinit funcția de protecție. Totuși, dacă microbiomul intestinal dezechilibrează, această reglare fină poate fi perturbată. Răspunsul imun își pierde precizia, ceea ce poate duce fie la o apărare slăbită, fie la reacții inflamatorii excesive și persistente. În astfel de situații, sistemul imunitar reacționează mai sensibil la stimuli obișnuiți, ceea ce poate favoriza procese inflamatorii în intestin, chiar dacă nu există o boală structurală intestinală.

Pe scurt, microbiomul intestinal joacă un rol cheie în reglarea imunității intestinale, antrenând, modulând și stabilizând sistemul imunitar. El nu decide „dacă” apare o reacție imună, dar influențează semnificativ intensitatea, durata și direcția acesteia.

Cum acționează flora intestinală ca barieră de protecție împotriva inflamațiilor?

Flora intestinală acționează ca o barieră funcțională de protecție prin stabilizarea mucoasei intestinale și reglarea sistemului imunitar local. Această funcție de protecție nu rezultă din acțiunea unor microorganisme individuale, ci din interacțiunea întregii comunități microbiene cu mucoasa, celulele imune și mediul intestinal.

Un mecanism central este stabilizarea suprafeței mucoasei. O floră intestinală echilibrată susține integritatea acestui strat, care separă conținutul intestinal de interiorul corpului. Astfel se previne contactul necontrolat al substanțelor potențial iritante sau proinflamatorii cu celulele imune. Mucoasa rămâne rezistentă și poate face față mai bine stresurilor zilnice.

În plus, flora intestinală contribuie la reglarea reacțiilor imune. Ea furnizează în mod continuu semnale care mențin sistemul imunitar într-o stare tolerantă și controlată. Astfel se evită declanșarea reacțiilor inflamatorii inutile la stimuli inofensivi. În același timp, capacitatea de apărare țintită rămâne intactă atunci când apar influențe cu adevărat dăunătoare.

Un alt aspect al barierei de protecție este înlocuirea microbilor potențial proinflamatori. O floră intestinală diversă și funcțional activă ocupă nișe ecologice în intestin, ceea ce face dificilă colonizarea sau multiplicarea microorganismelor nedorite. Astfel, riscul reacțiilor inflamatorii anormale este redus suplimentar.

Pe scurt, flora intestinală acționează ca o barieră activă de protecție, stabilind un echilibru stabil între mucoasă, sistemul imunitar și mediul intestinal. Doar când această funcție de protecție este perturbată, crește susceptibilitatea la procese inflamatorii în intestin.

Ce înseamnă disbioza și cum este legată de inflamațiile cronice ale intestinului?

Disbioza se referă la un dezechilibru al florei intestinale, în care compoziția, diversitatea sau funcția microorganismelor din intestin diferă de starea lor fiziologică. Nu este vorba doar despre prezența germenilor „dăunători”, ci despre o schimbare a echilibrului microbian care poate afecta procesele de reglare din intestin.

Într-un intestin sănătos există un echilibru dinamic între diferite grupuri bacteriene. Acest echilibru contribuie la stabilitatea mucoasei intestinale și la reacția imună controlată. În cazul disbiozei, aceste mecanisme de reglare pot fi perturbate. Mediul intestinal se modifică, funcția de protecție a mucoasei poate fi slăbită, iar reacțiile imune își pierd precizia. Ca urmare, intestinul reacționează mai sensibil la stimuli care în condiții normale sunt bine tolerați.

Legătura dintre disbioză și inflamațiile intestinale cronice este complexă și nu trebuie înțeleasă ca un mecanism simplu de cauză-efect. Deși disbioza nu este considerată singurul declanșator al inflamațiilor cronice, este văzută ca un factor relevant care favorizează și menține aceste inflamații. Un dezechilibru microbian poate intensifica procesele inflamatorii sau poate îngreuna remiterea lor, favorizând un mediu intestinal permanent predispus la iritații.

În cazul inflamațiilor intestinale cronice, se observă frecvent modificări ale florei intestinale, de exemplu o diversitate microbiană redusă sau o schimbare a funcțiilor unor grupuri bacteriene. Dacă aceste modificări sunt cauza sau consecința inflamației, în multe cazuri nu poate fi clar separat. Probabil este vorba despre o amplificare reciprocă, în care inflamația și disbioza se influențează una pe cealaltă.

Pe scurt, disbioza desemnează un dezechilibru al florei intestinale, care poate afecta reglarea reacțiilor imune și stabilitatea mucoasei intestinale. În combinație cu alți factori, aceasta poate contribui la cronicizarea proceselor inflamatorii din intestin sau la dificultatea controlului acestora.

Ce legătură există între inflamațiile intestinale și problemele rectale?

Inflamațiile intestinale și afecțiunile rectale sunt adesea legate funcțional, chiar dacă nu au neapărat aceeași cauză. Procesele inflamatorii din intestin pot crea condiții în care rectul reacționează mai sensibil și apar mai ușor disconforturi.

De ce încep procesele inflamatorii frecvent în segmentele intestinale anterioare?

Procesele inflamatorii încep adesea nu în rectul propriu-zis, ci în segmentele intestinale anterioare. Acestea modifică mediul intestinal, compoziția scaunului și funcția mucoasei. Schimbările se propagă de-a lungul întregului intestin și ajung în cele din urmă la rect.

Cum sunt transmise sarcinile prin scaun către rect?

Rectul este segmentul intestinului care stochează și evacuează controlat scaunul. Dacă scaunul se modifică din cauza proceselor inflamatorii – de exemplu prin creșterea conținutului de lichid, prezența mucusului sau o consistență instabilă –, crește sarcina mecanică și chimică asupra mucoasei rectale. Rectul reacționează la aceste schimbări cu o sensibilitate deosebită.

De ce acționează rectul ca un amplificator al simptomelor?

Rectul are o densitate mare de terminații nervoase. Chiar și iritațiile ușoare pot fi percepute ca arsuri, senzație de presiune, mâncărime sau durere. Procesele inflamatorii din intestin nu declanșează direct boli ale rectului, dar amplifică senzația de disconfort.

Cum se diferențiază medical legăturile funcționale și structurale?

O diferențiere medicală este importantă:

Legătura funcțională: Iritațiile și disconfortul apar din cauza modificărilor în condițiile scaunului și a unui mediu mucoasal sensibil.

Legătura structurală: Inflamațiile afectează direct rectul, așa cum se întâmplă în cazul unei proctite.

Deși ambele situații pot provoca simptome similare, ele necesită o evaluare medicală diferită.

Inflamațiile intestinale cresc probabilitatea apariției problemelor rectale, modificând mediul intestinal, consistența scaunului și sensibilitatea mucoasei. În acest caz, rectul nu este în primul rând sursa, ci segmentul în care sarcinile funcționale devin deosebit de evidente.

Cum influențează microbiomul sănătatea mucoasei intestinale?

Sănătatea mucoasei intestinale este determinată nu doar de structura sa, ci și de interacțiunea dintre mucoasă, mediile intestinale și microbiom. În acest context, microbiomul acționează ca un co-creator invizibil, care influențează continuu cât de rezistentă și adaptabilă rămâne mucoasa.

Ce rol joacă mucoasa intestinală ca suprafață de graniță?

Mucoasa intestinală este cea mai importantă suprafață de contact între interiorul corpului și conținutul intestinal. Aceasta trebuie să absoarbă nutrienți și, în același timp, să formeze o barieră împotriva substanțelor potențial dăunătoare. Microbiomul susține această funcție dublă, menținând stabil mediul mucoasei și întărind indirect mecanismele sale de protecție.

Cum susține microbiomul regenerarea mucoasei?

Un microbiom echilibrat contribuie la reînnoirea regulată a mucoasei și la compensarea rapidă a micilor stresuri. Prin procesele metabolice microbiene se creează un mediu intestinal care favorizează regenerarea naturală a mucoasei. Dacă acest echilibru este perturbat, mucoasa poate deveni mai sensibilă și poate reacționa mai lent la stimuli.

Cum influențează microbiomul permeabilitatea și pragul de stimulare al mucoasei?

Permeabilitatea mucoasei intestinale este un parametru sensibil. Microbiomul influențează cât de strâns funcționează această barieră. Într-un mediu microbian stabil, mucoasa rămâne selectiv permeabilă. În caz de perturbări, pragul de stimulare poate scădea, astfel încât mucoasa reacționează mai puternic la influențe mecanice, chimice sau microbiene.

De ce sunt efectele deosebit de evidente în rect?

Efectele asupra mucoasei sunt deosebit de evidente în rect, deoarece acolo se depozitează temporar scaunul. Dacă mucoasa este mai puțin rezistentă, stresurile zilnice pot fi percepute mai rapid ca neplăcute, chiar și fără o boală independentă.

Clasificare

Microbiomul nu influențează sănătatea mucoasei intestinale în mod direct cauzator de boli, ci reglator și stabilizator. El decide în mare măsură cât de bine poate mucoasa să facă față stresului și cât de repede se recuperează.

Ce influență are hrănirea asupra proceselor inflamatorii din intestin?

Influența alimentației asupra proceselor inflamatorii din intestin nu este punctuală, ci o acțiune continuă asupra mediului intestinal, mucoasei și sistemului imunitar. Alimentația acționează mai puțin ca un declanșator și mai mult ca un factor cadru care determină dacă reacțiile inflamatorii sunt favorizate, atenuate sau menținute stabile.

Cum acționează alimentația ca semnal pe termen lung pentru intestin?

Fiecare masă modifică compoziția conținutului intestinal. În acest fel, alimentația influențează continuu ce substanțe intră în contact cu mucoasa intestinală și cum reacționează sistemul imunitar. O alimentație unilaterală sau greu de tolerat poate schimba mediul intestinal spre o creștere a sensibilității, în timp ce o alimentație echilibrată contribuie la stabilizare.

La ce niveluri influențează alimentația procesele inflamatorii?

Influența asupra mediului intestinal: Alimentația determină pH-ul, conținutul de apă și compoziția chimică a conținutului intestinal. Acești factori influențează cât de sensibilă este mucoasa la stimuli și cât de ușor se declanșează procese inflamatorii.

Influența asupra microbiomului: Componentele alimentare servesc microbiomului intestinal ca substrat. O alimentație variată, bogată în fibre, susține un echilibru microbian funcțional stabil, în timp ce o dietă puternic procesată sau dezechilibrată poate favoriza dezechilibre.

Influența asupra reacțiilor imune: Prin microbiom și mucoasă, alimentația acționează indirect asupra sistemului imunitar local. Un mediu stabil susține reacții imune controlate și adecvate, în timp ce un mediu intestinal perturbat crește riscul de inflamații excesive sau prelungite.

Ce nu poate face conștient alimentația în cazul inflamațiilor intestinale?

Este importantă clasificarea medicală: Alimentația singură nu vindecă inflamațiile intestinale și nu înlocuiește terapia medicală. Influența sa constă în modularea condițiilor inflamatorii, nu în tratamentul țintit. Alimentația influențează procesele inflamatorii din intestin prin modelarea durabilă a mediului intestinal, microbiomului și reacțiilor imune. Astfel, acționează ca un factor stabilizator sau stresant – în funcție de compoziție, regularitate și toleranța individuală.

Ce rol joacă alimentele fermentate în efectele de reglare a inflamației?

Alimentele fermentate pot exercita efecte modulatoare asupra inflamației prin influențarea mediului intestinal și a activității microbiomului intestinal. Nu este vorba despre o „inhibare a inflamației” în sens medical, ci despre susținerea proceselor reglatoare. Acestea pot contribui la limitarea reacțiilor inflamatorii excesive sau prelungite în intestin.

Modulare în loc de intervenție: În timpul fermentației se formează produse metabolice care sunt deja prezente în aliment înainte de consum. Acestea ajung în intestin și acționează acolo ca semnale sau substraturi pentru microorganismele existente. Astfel, alimentele fermentate pot contribui la un mediu intestinal care mai degrabă atenuează decât amplifică reacțiile imune.

Cum influențează alimentele fermentate mediul intestinal?

Alimentele fermentate modifică valoarea pH, capacitatea de reținere a apei și compoziția chimică a conținutului intestinal. Un mediu stabil poate face mucoasa intestinală mai puțin sensibilă la iritații și astfel poate modula indirect procesele inflamatorii. Esențială este toleranța individuală, deoarece produsele puternic fermentate pot avea efect iritant la persoanele sensibile.

Legătura cu sistemul imunitar: Prin intermediul microbiomului intestinal, alimentele fermentate influențează comunicarea dintre microorganisme și celulele imune. Un microbiom funcțional echilibrat susține reacții imune controlate și poate contribui la limitarea temporală a inflamațiilor, prevenind cronicizarea acestora.

Distincție importantă: Alimentele fermentate nu sunt medicamente antiinflamatoare și nu înlocuiesc tratamentul medical al inflamațiilor intestinale. Ele susțin exclusiv la nivel nutrițional un mediu intestinal cu puțină inflamație. Alimentele fermentate pot avea un efect modulant asupra inflamației, influențând funcțional mediul intestinal, microbiomul și reacțiile imune. Beneficiul lor se manifestă însă doar în contextul unei alimentații echilibrate în ansamblu și în cazul unei toleranțe individuale bune.

De ce este sănătatea intestinului o temelie pentru un sistem imunitar puternic?

Acest lucru se datorează faptului că sistemul imunitar din intestin învață ce este nepericulos și ce este amenințător.

O mare parte a reglării imunologice nu are loc în sânge, ci direct la nivelul mucoasei intestinale. Acolo se decide zilnic dacă stimulii sunt tolerați sau combateți.

De ce este considerat intestinul un spațiu de antrenament pentru sistemul imunitar?

Mucoasa intestinală este în contact permanent cu componente alimentare, microorganisme și produse metabolice. Pentru ca sistemul imunitar să nu fie în stare de alertă continuă, are nevoie de semnale clare. O structură intestinală sănătoasă și un microbiom stabil oferă această orientare. Ele permit sistemului imunitar să distingă între stimuli inofensivi și amenințări reale.

De ce este stabilitatea imunologică mai importantă decât apărarea permanentă?

Un sistem imunitar stabil se caracterizează nu prin activitate maximă, ci prin reacții controlate. O floră intestinală sănătoasă contribuie la declanșarea țintită a răspunsurilor imune și la reglarea lor ulterioară. Dacă mediul intestinal este perturbat, această reglare fină poate fi pierdută. Ca urmare, apar reacții inflamatorii excesive sau persistente care afectează organismul pe termen lung.

Cum colaborează mucoasa, microbiomul și celulele imune?

În intestin, aceste trei componente lucrează strâns împreună. Mucoasa formează bariera fizică, microbiomul reglează mediul, iar sistemul imunitar își adaptează reacțiile în funcție de acesta. Abia când toate cele trei componente sunt funcțional stabile, sistemul imunitar poate funcționa fiabil.

Ce consecințe are o sănătate intestinală perturbată asupra sistemului imunitar?

Dacă sănătatea intestinală este afectată, sensibilitatea sistemului imunitar crește. Atunci și declanșatorii mai inofensivi pot provoca reacții imune mai puternice. În același timp, capacitatea de apărare țintită poate scădea. Prin urmare, sănătatea intestinală nu are efect doar local, ci influențează și echilibrul imunologic general. Un sistem imunitar stabil are nevoie de un intestin sănătos, deoarece acolo reacțiile imune sunt reglate, limitate și echilibrate. Sănătatea intestinală nu este o completare, ci o condiție fundamentală pentru o apărare imunitară funcțională.

Ce strategii pe termen lung ajută la reglarea inflamațiilor în intestin?

Reglarea pe termen lung a inflamației intestinale nu este o intervenție singulară, ci un proces. Esențial nu este atenuarea reacțiilor pe termen scurt, ci stabilizarea durabilă a condițiilor în care apar sau se diminuează inflamațiile.

De ce este mai importantă reducerea stimulilor decât intervențiile pe termen scurt?

O strategie durabilă urmărește să nu amplifice deloc stimulii care favorizează inflamația. Aceasta include un mediu intestinal care nu suprasolicită permanent mucoasa, microbiomul și sistemul imunitar. Cu cât această bază este mai stabilă, cu atât mai rar apar reacții inflamatorii excesive sau cronice.

Componentele unei reglări pe termen lung

Cum contribuie o funcție intestinală stabilă la reglarea inflamației?

Procesele digestive regulate, o consistență a scaunului bine tolerată și perioade suficiente de odihnă pentru mucoasă eliberează intestinul atât mecanic, cât și funcțional. Suprasolicitarea permanentă este considerată unul dintre cei mai importanți factori care amplifică procesele inflamatorii.

Ce rol joacă echilibrul microbian pe termen lung?

Un microbiom divers și funcțional stabil susține procesele imune de reglare. Pe termen lung, esențiale sunt continuitatea și tolerabilitatea alimentației, nu schimbările pe termen scurt sau conceptele extreme.

De ce este alimentația un factor cadru, dar nu o terapie?

O alimentație echilibrată, săracă în factori inflamatori, susține prin menținerea stabilă a mediului intestinal. Alimentele fermentate pot face parte – adaptate individual – din acest cadru, dacă sunt bine tolerate. Alimentația nu înlocuiește terapia medicală, dar influențează predispoziția intestinului la inflamație.

De ce este stilul de viață decisiv pentru reglarea inflamației?

Stresul, lipsa somnului și lipsa mișcării afectează direct funcția intestinală și sistemul imunitar. O reglare pe termen lung a inflamației necesită, prin urmare, o organizare conștientă a odihnei, mișcării și ritmului zilnic.

Ce măsuri ar trebui evitate conștient pe termen lung?

O reglare durabilă evită stimulii permanenți, automedicația excesivă sau măsurile izolate. În schimb, se bazează pe coerența dintre alimentație, funcția intestinală, stilul de viață și, dacă este necesar, însoțirea medicală. Pe termen lung, inflamațiile din intestin nu pot fi „oprire”, ci doar aduse într-un echilibru stabil. Succesul nu constă în intensitatea unor măsuri individuale, ci în implementarea lor continuă și bine tolerată în viața de zi cu zi.

Surse

Wastyk, H. C., Fragiadakis, G. K., Perelman, D., Dahan, D., Merrill, B. D., Yu, F. B., Topf, M., Gonzalez, C. G., Van Treuren, W., Han, S., Robinson, J. L., Elias, J. E., Sonnenburg, E. D., Gardner, C. D., & Sonnenburg, J. L. (2021). Dietele țintite pe microbiota intestinală modulează starea imunitară umană. Cellulă, 184(16), 4137–4153.e14. https://doi.org/10.1016/j.cell.2021.06.019

Hooper, L. V., Littman, D. R., & Macpherson, A. J. (2012). Interacțiuni între microbiotă și sistemul imunitar. Science (New York, N.Y.), 336(6086), 1268–1273. https://doi.org/10.1126/science.1223490

de Vos, W. M., Tilg, H., Van Hul, M., & Cani, P. D. (2022). Microbiomul intestinal și sănătatea: perspective mecanistice. Bun, 71(5), 1020–1032. https://doi.org/10.1136/gutjnl-2021-326789

David, L. A., Maurice, C. F., Carmody, R. N., Gootenberg, D. B., Button, J. E., Wolfe, B. E., Ling, A. V., Devlin, A. S., Varma, Y., Fischbach, M. A., Biddinger, S. B., Dutton, R. J., & Turnbaugh, P. J. (2014). Dieta modifică rapid și reproducibil microbiomul intestinal uman. Nature, 505(7484), 559–563. https://doi.org/10.1038/nature12820

Sonnenburg, E. D., Smits, S. A., Tikhonov, M., Higginbottom, S. K., Wingreen, N. S., & Sonnenburg, J. L. (2016). Extincții induse de dietă în microbiota intestinală care se acumulează peste generații. Nature, 529(7585), 212–215. https://doi.org/10.1038/nature16504

Cryan, J. F., & Dinan, T. G. (2012). Microorganisme care modifică mintea: impactul microbiotei intestinale asupra creierului și comportamentului. Nature reviews. Neuroscience, 13(10), 701–712. https://doi.org/10.1038/nrn3346

Foster, J. A., Rinaman, L., & Cryan, J. F. (2017). Stresul și axa creier-intestin: reglarea prin microbiom. Neurobiologia stresului, 7, 124–136. https://doi.org/10.1016/j.ynstr.2017.03.001

Palm, N. W., de Zoete, M. R., & Flavell, R. A. (2015). Interacțiuni între sistemul imunitar și microbiota în sănătate și boală. Imunologie clinică (Orlando, Fla.), 159(2), 122–127. https://doi.org/10.1016/j.clim.2015.05.014

Zmora, N., Zilberman-Schapira, G., Suez, J., Mor, U., Dori-Bachash, M., Bashiardes, S., Kotler, E., Zur, M., Regev-Lehavi, D., Brik, R. B., Federici, S., Cohen, Y., Linevsky, R., Rothschild, D., Moor, A. E., Ben-Moshe, S., Harmelin, A., Itzkovitz, S., Maharshak, N., Shibolet, O., … Elinav, E. (2018). Rezistența personalizată a mucoasei intestinale la colonizarea cu probiotice empirice este asociată cu caracteristici unice ale gazdei și microbiomului. Cellulă, 174(6), 1388–1405.e21. https://doi.org/10.1016/j.cell.2018.08.041

Sharkey, K. A., & Wiley, J. W. (2016). Rolul sistemului endocanabinoid în axa creier-intestin. Gastroenterologie, 151(2), 252–266. https://doi.org/10.1053/j.gastro.2016.04.015

Minichino, A., Jackson, M. A., Francesconi, M., Steves, C. J., Menni, C., Burnet, P. W. J., & Lennox, B. R. (2021). Sistemul endocanabinoid mediază asocierea dintre diversitatea microbiană intestinală și anhedonia/amotivația într-o cohortă de populație generală. Psihiatrie moleculară, 26(11), 6269–6276. https://doi.org/10.1038/s41380-021-01147-5

Srivastava, R. K., Lutz, B., & Ruiz de Azua, I. (2022). Microbiomul și sistemul endocanabinoid intestinal în reglarea răspunsurilor la stres și a metabolismului. Frontiers in cellular neuroscience, 16, 867267. https://doi.org/10.3389/fncel.2022.867267