Microbiom și hemoroizi

Ce sunt hemoroizii și care sunt cauzele și factorii de risc care îi favorizează

Hemoroizii nu sunt o boală în sens propriu, ci pernuțe vasculare bine irigate din rect. Aceștia au o funcție importantă în etanșarea fină a canalului anal. Abia când aceste pernuțe vasculare se măresc, se deplasează sau sunt supuse unei presiuni permanente apar simptomele denumite boală hemoroidală.

Cum apar simptomele hemoroidale?

De regulă, o situație cronică de presiune și solicitare în rect este cauza apariției hemoroizilor. Efortul repetat și puternic la defecație, o consistență nefavorabilă a scaunului sau o durată prelungită de ședere a scaunului în rect cresc presiunea asupra structurilor vasculare. În timp, acest lucru poate duce la dilatarea și disfuncția pernuțelor hemoroidale.

Cauze centrale pe scurt

Principalele cauze pot fi rezumate funcțional astfel:

• Constipație cronică cu scaun tare
• Defecație neregulată sau efort frecvent de defecație
• Modificări ale consistenței scaunului, de exemplu din cauza factorilor alimentari.
• Ședere prelungită, în special pe toaletă
• Presiune crescută în cavitatea abdominală, de exemplu din cauza supraponderabilității sau sarcinii.

Clasificare medicală

Hemoroizii nu apar brusc și nu sunt consecința unor greșeli alimentare izolate. Ei se dezvoltă mai degrabă pe termen lung prin interacțiunea mai multor factori de risc. O abordare durabilă vizează reducerea factorilor de solicitare, în special printr-o reglare stabilă a scaunului și decongestionarea rectului.

Ce importanță are reglarea scaunului pentru rect?

Rectul „suferă” nu în primul rând din cauza bolilor, ci din cauza condițiilor nefavorabile de golire. Reglarea scaunului decide dacă rectul este decongestionat sau suprasolicitat permanent.

Rectul ca senzor de solicitare

Rectul nu este un organ digestiv, ci o zonă sensibilă de stocare și control. Nu reacționează la nutrienți, ci la presiune, întindere, frecare și timp. Exact aici intervine reglarea scaunului.

• Cât de des se golește scaunul
• cât timp rămâne scaunul în rect
• și câtă presiune este necesară la golire determină dacă rectul rămâne funcțional stabil sau devine iritat.

Acești trei factori determină dacă rectul rămâne funcțional stabil sau devine iritat.

Ce se întâmplă concret în cazul unei reglări perturbate a scaunului

Reglarea scaunului nu acționează abstract, ci mecanic:

• Scaun prea tare → presiune crescută la defecație → întindere excesivă a mucoasei și a tamponului vascular
• Scaun prea moale sau frecvent → mediu umed, predispus la iritații → stres al mucoasei
• Scaun neregulat → solicitare variabilă → lipsa adaptării țesutului

Rectul este secțiunea care nu poate compensa aceste solicitări, ci le „primește” direct.

O reglare perturbată a scaunului nu este un diagnostic, dar este unul dintre cei mai relevanți factori funcționali de risc pentru:

• Hemoroizi
• Iritații ale mucoasei
• Arsuri și mâncărimi anale
• Evoluții ale simptomelor proctologice

Acesta acționează ca un factor amplificator, nu ca o cauză unică.

Cum influențează microbiomul intestinal consistența scaunului?

Cauză → Proces → Rezultat

Cauză: Microbiomul intestinal determină modul în care reziduurile alimentare sunt procesate în colon după ce digestia propriu-zisă s-a încheiat.

Proces: În colon, bacteriile intestinale metabolizează componentele indigestibile. În acest proces, ele influențează trei factori decisivi ai consistenței scaunului:

• Legarea apei în conținutul intestinal
• Formarea gazelor și volum
• Structura și alunecarea scaunului

În funcție de compoziția și activitatea microbiomului, se leagă mai mult sau mai puțin apă, iar scaunul devine mai ferm, mai moale sau cu formă neregulată.

Rezultat: Un microbiom echilibrat favorizează, în general, un scaun cu formă uniformă, bine alunecos, în timp ce un dezechilibru microbian poate fi asociat cu un scaun tare, în cocoloașe sau neregulat.

Două scenarii tipice din practică

Scenariul 1: Activitate microbiană redusă

• Fermentație bacteriană redusă
• Legare redusă a apei

→ Scaun uscat, tare

Când activitatea microbiană în colon este redusă, componentele alimentare nedigerabile sunt procesate doar parțial. Astfel, se leagă mai puțină apă în conținutul intestinal, iar scaunul devine tot mai dens. Fermentația bacteriană redusă modifică, de asemenea, structura scaunului, făcându-l mai tare și mai uscat. Ca urmare, rezistența mecanică la defecație crește, necesitând adesea o presiune mai puternică. Aceasta înseamnă o solicitare crescută a mucoasei și a structurilor vasculare din rect, mai ales dacă această stare persistă pe termen lung.

Scenariul 2: Microbiom dezechilibrat

• Procese metabolice neuniforme
• Distribuție variabilă a apei

→ Alternanță între scaun tare și moale

Un microbiom intestinal dezechilibrat duce la procese metabolice microbiene neuniforme. Unele grupuri bacteriene sunt suprareprezentate, în timp ce altele lipsesc. Astfel, reglarea retenției de apă și a structurii scaunului devine instabilă. Acest lucru poate duce la alternanța fazelor cu scaun foarte tare cu faze de scaun mai moale sau pastos. Astfel de fluctuații reprezintă o provocare specială pentru rect, deoarece mucoasa și țesutul nu se pot adapta la condiții constante de solicitare. Ca urmare, crește sensibilitatea la iritații a zonei rectale, chiar și în absența unei boli proprii.

Ambele situații cresc sarcina mecanică la defecație – în special pentru rect.

De ce microbiomul nu este un „producător de scaun”

Este importantă delimitarea funcțională:

Microbiomul intestinal nu produce scaun, ci modulează proprietățile acestuia. Alimentația, aportul de lichide și mișcarea intestinală rămân factori centrali, microbiomul acționând ca un regulator în fundal.

Consecință relevantă pentru rect

Deoarece consistența scaunului determină în mod esențial,

• cât de puternic trebuie să se preseze
• câtă frecare se produce
• cât timp rămâne scaunul în rect

microbiomul intestinal acționează indirect, dar decisiv asupra solicitării rectului.

Ce legătură există între flora intestinală și constipația cronică?

Între constipația cronică și flora intestinală există o relație reciprocă. O floră intestinală dezechilibrată poate agrava constipația și lentoarea intestinală, în timp ce constipația persistentă afectează echilibrul microbian din intestin.

Există o legătură funcțională, dar nu un mecanism simplu de cauză-efect.

Constipația cronică nu apare de obicei dintr-un singur motiv. Flora intestinală nu acționează ca o cauză unică, ci ca un factor care amplifică sau stabilizează un cerc vicios ce face golirea scaunului din ce în ce mai dificilă.

Cum anume este implicată flora intestinală în procesul constipației nu este încă pe deplin clarificat.

În colon, flora intestinală influențează cât de intens sunt procesate resturile alimentare nedigerabile. Dacă activitatea microbiană este redusă sau dezechilibrată, aceste procese încetinesc. Conținutul intestinal rămâne mai mult timp în colon, ceea ce duce la o absorbție crescută a apei din scaun. Rezultatul este un scaun tare, uscat, dificil de transportat.

În același timp, flora intestinală influențează mișcarea intestinului indirect prin produsele metabolice microbiene. Dacă acest echilibru al semnalelor este perturbat, transportul natural al conținutului intestinal poate deveni mai lent. Rezultatul este o prelungire a timpului de tranzit, care agravează constipația.

Cercul vicios al constipației cronice

Constipația cronică se dezvoltă adesea într-un cerc vicios autoîntreținut: un tranzit intestinal încetinit modifică mediul intestinal. Acest mediu nefavorabil afectează la rândul său flora intestinală, ceea ce intensifică întărirea scaunului. Pe măsură ce durează, intestinul se adaptează la această situație, diminuând senzația naturală de golire.

Importanța pentru rect

Pentru rect, constipația cronică înseamnă o solicitare mecanică permanentă. Scaunul tare și efortul repetat cresc presiunea asupra mucoasei și structurilor vasculare. Chiar dacă flora intestinală nu este cauza principală a constipației, ea contribuie la consolidarea și cronicizarea acestei solicitări.

Clasificare funcțională

Este importantă delimitarea clară: flora intestinală nu este un declanșator în sens medical, ci modulează consistența scaunului și mișcarea intestinului. O floră intestinală dezechilibrată poate agrava sau menține o constipație existentă, dar nu este responsabilă pentru toate formele de constipație cronică.

Cum sunt legate inflamațiile în rect de un dezechilibru microbian?

Inflamațiile în rect sunt adesea asociate cu un dezechilibru microbian. Acesta face mediul mucoasei mai sensibil. Microbiomul nu influențează direct apariția inflamațiilor, dar este esențial pentru cât de rezistent este rectul la solicitările zilnice.

Când echilibrul se pierde

Un dezechilibru microbian în intestin afectează nu doar digestia și consistența scaunului, ci poate crește semnificativ sensibilitatea rectului la iritații. Inflamațiile în rect apar rar izolat, dezvoltându-se adesea pe fondul unui mediu intestinal local perturbat pe termen lung.

Rolul mediului intestinal în rect

Rectul este deosebit de susceptibil la modificările mediului intestinal, deoarece mucoasa sa intră regulat în contact cu conținut intestinal concentrat. Dacă echilibrul microbian este perturbat, se modifică compoziția și proprietățile scaunului, precum și condițiile chimice din rect. Acest lucru poate face mucoasa mai puțin rezistentă la iritații mecanice și chimice.

Microorganismele ca factori de influență indirecți

Un dezechilibru microbian nu înseamnă neapărat prezența „germeni dăunători”, ci adesea un raport dezechilibrat între grupuri bacteriene funcțional importante. Astfel, procesele de reglare care contribuie în mod normal la stabilitatea mucoasei pot fi slăbite. Ca urmare, crește predispoziția la iritații, iar chiar și solicitările cotidiene, precum defecația sau umiditatea, pot favoriza reacții inflamatorii.

Reacțiile inflamatorii sunt un mecanism de protecție

Inflamațiile în rect sunt inițial o reacție de apărare și protecție a organismului. În cazul unui dezechilibru microbian persistent, aceste reacții sunt declanșate repetat, fără perioade suficiente de recuperare. Acest lucru poate duce la stări cronice de iritație, manifestate prin senzație de arsură, presiune sau o sensibilitate crescută a mucoasei.

Distincția față de boli specifice

Nu orice reacție inflamatorie în rect este expresia unei boli independente, cum ar fi o proctită infecțioasă sau cronic-inflamatorie. Adesea este vorba despre procese inflamatorii funcționale, favorizate de un mediu intestinal nefavorabil, probleme cu scaunul sau solicitări mecanice. Totuși, simptomele persistente sau în creștere trebuie întotdeauna evaluate medical.

Încadrarea în contextul general

Un dezechilibru microbian nu acționează ca un declanșator unic în rect, ci ca un amplificator al proceselor inflamatorii. În combinație cu o consistență dură a scaunului, efortul frecvent la defecație sau umiditatea, poate contribui la consolidarea stărilor inflamatorii de iritație.

Cum influențează microbiomul intestinal iritațiile mucoasei în rect?

Microbiomul intestinal nu influențează iritațiile mucoasei direct, ci prin mediul intestinal și consistența scaunului. Un echilibru microbian stabil contribuie la menținerea rezistenței mucoasei și la reducerea stărilor funcționale de iritație în rect. 

De la microbiom la mucoasă – un lanț de iritare

Iritațiile mucoasei în rect nu apar, de regulă, din cauza unor factori declanșatori individuali, ci printr-un lanț funcțional de iritare, al cărui început este adesea microbiomul intestinal. Microbiomul nu acționează direct dăunător, ci influențează condițiile în care mucoasa este solicitată sau protejată.

Pasul 1: Echilibrul microbian și mediul intestinal

Un microbiom intestinal echilibrat contribuie la un mediu intestinal stabil. Dacă acest echilibru este perturbat, se modifică compoziția și proprietățile conținutului intestinal. Acestea includ, printre altele, pH-ul, capacitatea de reținere a apei și compoziția chimică a scaunului. Acești factori determină cât de puțin sau cât de intens este iritant contactul dintre scaun și mucoasă.

Pasul 2: Mucoasa ca suprafață de contact

Mucoasa din rect este expusă permanent la influențe mecanice și chimice. Dacă mediul intestinal este defavorabil, mucoasa devine mai susceptibilă la microiritări – chiar și în cazul solicitărilor cotidiene, cum ar fi defecația sau contactul prelungit cu umiditatea. Astfel, funcția naturală de protecție a mucoasei poate fi slăbită.

Pasul 3: Iritare în loc de inflamație

Iritațiile mucoasei nu sunt automat boli inflamatorii. Adesea este vorba despre stări funcționale de iritare, care se manifestă prin senzații de arsură, mâncărime sau o senzație neplăcută de presiune. Un dezechilibru microbian poate favoriza aceste stări de iritare prin scăderea pragului de sensibilitate al mucoasei.

De ce microbiomul nu este un factor declanșator direct

Este importantă delimitarea medicală:

Microbiomul intestinal nu provoacă iritații ale mucoasei în sensul unei boli. Mai degrabă, el acționează ca un modulator care decide cât de rezistentă este mucoasa la solicitările mecanice, chimice și cauzate de umiditate.

Importanța pentru rect

Deoarece rectul este segmentul în care scaunul este depozitat temporar, modificările microbiomului intestinal se reflectă aici în mod deosebit. Un mediu intestinal defavorabil pe termen lung poate duce la apariția mai frecventă sau prelungită a iritațiilor mucoasei, chiar și în absența unei boli specifice.

Ce legătură există între alimentație, microbiom și afecțiunile proctologice?

Afecțiunile proctologice sunt, de regulă, rezultatul unei interacțiuni între alimentație, microbiom și reglarea scaunului și nu pot fi atribuite unui singur factor declanșator. Deși alimentația și microbiomul nu cauzează boli proctologice în sens strict, ele influențează semnificativ cât de mult este solicitat rectul. Astfel, ele acționează ca factori relevanți de acompaniament și amplificare în apariția simptomelor.

Trei niveluri – o legătură funcțională

Simptomele proctologice apar rar izolat. În multe cazuri, alimentația, microbiomul intestinal și solicitarea rectală acționează ca niveluri interconectate, care se influențează reciproc și pot amplifica sau diminua simptomele.

Nivelul 1: Alimentația ca punct de plecare

Alimentația pune baza conținutului intestinal care ajunge în rect. Tipul, compoziția și regularitatea alimentației influențează volumul scaunului, conținutul de apă și alunecarea acestuia. O dietă săracă în fibre și dezechilibrată favorizează scaune dure sau neregulate, în timp ce o alimentație adaptată poate contribui la condiții de golire mai stabile.

Nivelul 2: Microbiomul ca instanță intermediară

Microbiomul intestinal procesează resturile alimentare și decide cum este structurat și reglat scaunul. O activitate microbiană echilibrată susține un mediu intestinal stabil, în timp ce un dezechilibru poate destabiliza consistența scaunului. Microbiomul nu provoacă boli, ci modulează condițiile funcționale din intestin.

Nivelul 3: Rectul ca punct de solicitare

Rectul este segmentul care resimte direct consecințele funcționale ale alimentației și microbiomului. O consistență nefavorabilă a scaunului, efortul frecvent sau un mediu intestinal iritabil pot duce la o solicitare mecanică și chimică crescută a mucoasei. Acest lucru poate favoriza simptome proctologice precum arsuri, mâncărimi, senzație de presiune sau simptome hemoroidale.

Ce rol joacă alimentele fermentate în cazul intestinului gros sensibil?

La nivelul rectului sensibil, nu este esențial dacă alimentele fermentate sunt „bune sau rele”, ci cum influențează acestea consistența scaunului și percepția personală a disconfortului.

Evaluare în loc de recomandare generală

La un rect sensibil, alimentele fermentate nu sunt nici în mod fundamental problematice, nici automat benefice. Esențial este modul în care acestea influențează comportamentul scaunului și mediul local intestinal, precum și cât de bine sunt tolerate individual.

Posibile beneficii din punct de vedere funcțional

Alimentele fermentate aduc deja structuri prelucrate microbian. În combinație cu o dietă adaptată, acestea pot contribui la formarea unui scaun mai uniform și la o golire mai ușoară. O consistență stabilă a scaunului reduce solicitarea mecanică a rectului și poate atenua astfel indirect stările iritative.

De asemenea, alimentele fermentate influențează mediul intestinal, ceea ce afectează și rectul. Un mediu mai echilibrat poate face mucoasa mai puțin susceptibilă la frecare, umiditate și iritanți chimici.

Provocări posibile la un rect sensibil

În același timp, alimentele fermentate conțin acizi organici și produse metabolice active, care pot fi percepute ca iritante de persoanele sensibile. În special produsele foarte fermentate sau cantitățile mari pot provoca la unii pacienți o nevoie crescută de defecație, scaun mai moale sau o senzație de arsură în rect.

Un rect sensibil reacționează de obicei nu la alimentul în sine, ci la modificarea consistenței scaunului sau a frecvenței evacuărilor.

Toleranța individuală ca principiu de bază

La un rect sensibil, alimentele fermentate ar trebui integrate treptat, în cantități mici și bine distribuite în rutina zilnică. Variantele ușor fermentate sunt adesea tolerate mai bine decât produsele foarte maturate. Este importantă o autoobservare atentă pentru a vedea cum evoluează tranzitul intestinal și senzația în rect.

Clasificare funcțională

Alimentele fermentate nu sunt un tratament pentru problemele rectale. Totuși, ele pot face parte – dacă sunt bine tolerate individual – dintr-o dietă care sprijină funcțional rectul, contribuind la stabilizarea scaunului.

Ce înseamnă o susținere cuprinzătoare în cazul hemoroizilor?

Susținerea holistică pentru hemoroizi înseamnă să se reducă cauzele, să se protejeze funcțional rectul și să se completeze țintit măsurile locale – în loc să se trateze simptomele izolat. Hemoroizii sunt o afecțiune proctologică, al cărei tratament ar trebui să fie însoțit de un medic. Măsurile holistice – constând în reglarea scaunului, alimentație prietenoasă cu intestinul, adaptarea stilului de viață și îngrijirea locală a mucoasei cu produse medicale precum CANNEFF® SUP – sunt concepute ca un concept de susținere completă, nu ca un înlocuitor al terapiei medicale.

Nu este o singură măsură, ci o interacțiune.

Hemoroizi nu pot fi influențați pe termen lung printr-o singură abordare. O susținere holistică pornește de acolo unde apar simptomele: la reglarea scaunului, la descărcarea rectului și la protecția mucoasei. Scopul este de a reduce factorii de stres și de a sprijini funcțiile naturale ale rectului.

1. Descărcare funcțională prin reglarea scaunului

O consistență uniformă și bine tolerată a scaunului este cea mai importantă bază pentru aceasta. Ea reduce efortul la defecație, scurtează timpul de golire și scade presiunea asupra pernelor vasculare. Aici, alimentația, aportul de lichide și un ritm regulat al toaletei sunt pârghii centrale.

2. Luarea în considerare a mediului intestinal și a microbiomului

Microbiomul intestinal influențează forma scaunului și menține mediul intestinal cu un nivel scăzut de iritații. O alimentație echilibrată, eventual completată cu alimente fermentate bine tolerate, poate contribui la reducerea solicitărilor funcționale în rect, fără a fi considerată terapie.

3. Susținerea locală a mucoasei rectale

Pe lângă măsurile funcționale, îngrijirea locală și regenerarea mucoasei joacă un rol important. Aici se folosesc produse medicale convenționale.

CANNEFF® SUP supozitoare cu CBD și acid hialuronic sunt utilizate ca suport pentru hidratarea, protejarea și regenerarea mucoasei rectale. Acidul hialuronic contribuie la reținerea umezelii, în timp ce CBD are proprietăți antiinflamatoare. Aplicarea este locală și completează măsurile legate de alimentație și stil de viață, fără a le înlocui.

4. Stilul de viață ca factor stabilizator

Mișcarea regulată, rutinele care reduc stresul și evitarea șederii prelungite – în special pe toaletă – au un efect de susținere. Ele ajută la reducerea stazei venoase în rect și la prevenirea agravării solicitărilor funcționale.

Cum se poate stabiliza flora intestinală și reduce neplăcerile prin prevenire?

Prevenirea problemelor legate de rect înseamnă stabilizarea florei intestinale și reducerea din timp a solicitărilor funcționale – înainte ca simptomele să apară sau să devină cronice.

Prevenția începe înainte de simptom

Afecțiunile proctologice se dezvoltă de obicei treptat. Prevenția nu începe doar la apariția durerii sau a modificărilor vizibile, ci prin stabilizarea bazelor funcționale, în special a florei intestinale și a reglării scaunului.

Pârghia preventivă: un mediu intestinal stabil.

O floră intestinală echilibrată asigură procesarea uniformă a conținutului intestinal și face ca scaunul să nu fie nici prea tare, nici iritant. Astfel, scade solicitarea mecanică în rect. Prevenția în acest context nu înseamnă „intervenție”, ci evitarea factorilor de stres înainte ca aceștia să apară.

Trei pârghii preventive în viața de zi cu zi

1. Regularitate în loc de perfecțiune: Un ritm stabil la mesele și tranzitul intestinal susține mișcarea intestinului și previne ca scaunul să rămână prea mult timp în colon.

2. Nu iritați flora intestinală, ci însoțiți-o: O alimentație bogată în fibre și bine tolerată constituie baza. Alimentele fermentate pot avea un efect suplimentar – adaptat individual – dacă stabilizează consistența scaunului și nu provoacă iritații.

3. Descărcarea timpurie a rectului: Chiar și fără simptome acute, merită evitată presiunea, șezutul prelungit pe toaletă și variațiile frecvenței scaunului. Prevenția se manifestă aici mai ales prin renunțarea la obiceiurile care solicită excesiv.

Ce nu este prevenția

Prevenția nu înseamnă utilizarea permanentă a produselor și nici auto-tratamentul posibilelor afecțiuni. Nu înlocuiește diagnosticul medical sau terapia, ci urmărește să minimizeze factorii de risc funcționali înainte ca simptomele să apară sau să se consolideze.

Surse:

Wastyk, H. C., Fragiadakis, G. K., Perelman, D., Dahan, D., Merrill, B. D., Yu, F. B., Topf, M., Gonzalez, C. G., Van Treuren, W., Han, S., Robinson, J. L., Elias, J. E., Sonnenburg, E. D., Gardner, C. D., & Sonnenburg, J. L. (2021). Dietele țintite pe microbiota intestinală modulează starea imunitară umană. Cellulă, 184(16), 4137–4153.e14. https://doi.org/10.1016/j.cell.2021.06.019

Hooper, L. V., Littman, D. R., & Macpherson, A. J. (2012). Interacțiuni între microbiotă și sistemul imunitar. Science (New York, N.Y.), 336(6086), 1268–1273. https://doi.org/10.1126/science.1223490

de Vos, W. M., Tilg, H., Van Hul, M., & Cani, P. D. (2022). Microbiomul intestinal și sănătatea: perspective mecanistice. Bun, 71(5), 1020–1032. https://doi.org/10.1136/gutjnl-2021-326789

David, L. A., Maurice, C. F., Carmody, R. N., Gootenberg, D. B., Button, J. E., Wolfe, B. E., Ling, A. V., Devlin, A. S., Varma, Y., Fischbach, M. A., Biddinger, S. B., Dutton, R. J., & Turnbaugh, P. J. (2014). Dieta modifică rapid și reproducibil microbiomul intestinal uman. Nature, 505(7484), 559–563. https://doi.org/10.1038/nature12820

Sonnenburg, E. D., Smits, S. A., Tikhonov, M., Higginbottom, S. K., Wingreen, N. S., & Sonnenburg, J. L. (2016). Extincții induse de dietă în microbiota intestinală care se acumulează peste generații. Nature, 529(7585), 212–215. https://doi.org/10.1038/nature16504

Cryan, J. F., & Dinan, T. G. (2012). Microorganisme care modifică mintea: impactul microbiotei intestinale asupra creierului și comportamentului. Nature reviews. Neuroscience, 13(10), 701–712. https://doi.org/10.1038/nrn3346

Foster, J. A., Rinaman, L., & Cryan, J. F. (2017). Stresul și axa creier-intestin: reglarea prin microbiom. Neurobiologia stresului, 7, 124–136. https://doi.org/10.1016/j.ynstr.2017.03.001

Palm, N. W., de Zoete, M. R., & Flavell, R. A. (2015). Interacțiuni între sistemul imunitar și microbiota în sănătate și boală. Imunologie clinică (Orlando, Fla.), 159(2), 122–127. https://doi.org/10.1016/j.clim.2015.05.014

Zmora, N., Zilberman-Schapira, G., Suez, J., Mor, U., Dori-Bachash, M., Bashiardes, S., Kotler, E., Zur, M., Regev-Lehavi, D., Brik, R. B., Federici, S., Cohen, Y., Linevsky, R., Rothschild, D., Moor, A. E., Ben-Moshe, S., Harmelin, A., Itzkovitz, S., Maharshak, N., Shibolet, O., … Elinav, E. (2018). Rezistența personalizată a mucoasei intestinale la colonizarea cu probiotice empirice este asociată cu caracteristici unice ale gazdei și microbiomului. Cellulă, 174(6), 1388–1405.e21. https://doi.org/10.1016/j.cell.2018.08.041

Sharkey, K. A., & Wiley, J. W. (2016). Rolul sistemului endocanabinoid în axa creier-intestin. Gastroenterologie, 151(2), 252–266. https://doi.org/10.1053/j.gastro.2016.04.015

Minichino, A., Jackson, M. A., Francesconi, M., Steves, C. J., Menni, C., Burnet, P. W. J., & Lennox, B. R. (2021). Sistemul endocanabinoid mediază asocierea dintre diversitatea microbiană intestinală și anhedonia/amotivația într-o cohortă de populație generală. Psihiatrie moleculară, 26(11), 6269–6276. https://doi.org/10.1038/s41380-021-01147-5

Srivastava, R. K., Lutz, B., & Ruiz de Azua, I. (2022). Microbiomul și sistemul endocanabinoid intestinal în reglarea răspunsurilor la stres și a metabolismului. Frontiers in cellular neuroscience, 16, 867267. https://doi.org/10.3389/fncel.2022.867267