Microbiomul și hemoroizii

Ce sunt hemoroizii și ce cauze și factori de risc îi favorizează

Hemoroizii nu sunt o boală în sens propriu, ci perne vasculare bine irigate din rect. Ele îndeplinesc o funcție importantă în etanșarea fină a canalului anal. Abia când aceste perne vasculare se măresc, se deplasează sau sunt suprasolicitate permanent apar simptomele denumite boală hemoroidală.

Cum apar simptomele hemoroidale?

De regulă, o situație cronică de presiune și stres în rect este cauza apariției hemoroizilor. Împinsul puternic repetat la defecație, o consistență nefavorabilă a scaunului sau o durată prelungită a scaunului în rect cresc presiunea asupra structurilor vasculare. În timp, acest lucru poate duce la dilatarea și disfuncția pernelor hemoroidale.

Cauze centrale pe scurt

Cauzele principale pot fi rezumate funcțional:

• Constipație cronică cu scaun tare
• Scaun neregulat sau împins frecvent
• Modificări ale consistenței scaunului, de exemplu din cauza factorilor alimentari.
• Ședere prelungită, în special pe toaletă
• Presiune crescută în cavitatea abdominală, de exemplu din cauza supraponderabilității sau sarcinii.

Clasificare medicală

Hemoroizii nu apar brusc și nu sunt consecința unor greșeli alimentare izolate. Ei se dezvoltă mai degrabă pe o perioadă lungă prin interacțiunea mai multor factori de risc. O abordare durabilă urmărește, prin urmare, reducerea factorilor de stres, în special printr-o reglementare stabilă a scaunului și eliberarea presiunii asupra rectului.

Ce importanță are reglementarea scaunului pentru rect?

Rectul nu „suferă” în primul rând din cauza bolilor, ci din cauza condițiilor nefavorabile de golire. Reglementarea scaunului decide dacă rectul este eliberat de presiune sau este suprasolicitat permanent.

Rectul ca senzor de stres

Rectul nu este un organ digestiv, ci o zonă sensibilă de depozitare și control. Nu reacționează la nutrienți, ci la presiune, întindere, frecare și timp. Exact aici intervine reglementarea scaunului.

• Cât de des se evacuează scaunul
• cât timp rămâne scaunul în rect
• și câtă presiune este necesară la golire determină dacă rectul rămâne funcțional stabil sau devine iritat.

Acești trei factori determină dacă rectul rămâne funcțional stabil sau devine iritat.

Ce se întâmplă concret în cazul dereglării reglementării scaunului

Reglarea scaunului nu este abstractă, ci mecanică:

• Scaun prea tare → presiune crescută → întindere excesivă a mucoasei și a pernelor vasculare
• Scaun prea moale sau frecvent → mediu umed, predispus la iritații → stres al mucoasei
• Defecație neregulată → solicitare variabilă → lipsa adaptării țesutului

Rectul este segmentul care nu poate compensa aceste solicitări, ci le resimte direct.

O reglare perturbată a scaunului nu este un diagnostic, dar este unul dintre cei mai relevanți factori funcționali de risc pentru:

• Hemoroizi
• Iritații ale mucoasei
• Arsuri și mâncărimi anale
• Evoluții ale afecțiunilor proctologice

Acesta acționează ca un factor amplificator, nu ca singura cauză.

Cum influențează microbiomul intestinal consistența scaunului?

Cauză → Proces → Rezultat

Cauză: Microbiomul intestinal determină modul în care resturile alimentare sunt procesate în colon după ce digestia propriu-zisă s-a încheiat.

Proces: În colon, bacteriile intestinale metabolizează componentele nedigerabile. Ele influențează astfel trei factori decisivi ai consistenței scaunului:

• Legarea apei în conținutul intestinal
• Formarea gazelor și volum
• Structura și alunecarea scaunului

În funcție de compoziția și activitatea microbiomului, se leagă mai mult sau mai puțină apă, iar scaunul devine mai ferm, mai moale sau neregulat format.

Rezultat: Un microbiom echilibrat favorizează, de regulă, un scaun uniform format, cu alunecare bună, în timp ce un dezechilibru microbian poate fi asociat cu scaun tare, în cocoloașe sau variabil.

Două scenarii tipice din practică

Scenariul 1: Activitate microbiană redusă

• Fermentație bacteriană redusă
• Legare redusă a apei

→ Scaun uscat, tare

Când activitatea microbiană în colon este redusă, componentele alimentare nedigerabile sunt procesate doar parțial. Astfel, se poate lega mai puțină apă în conținutul intestinal, ceea ce face ca scaunul să devină din ce în ce mai dens. Fermentația bacteriană redusă modifică, de asemenea, structura scaunului, făcându-l mai ferm și mai uscat. Ca urmare, rezistența mecanică la defecație crește, necesitând adesea o presiune mai puternică. Aceasta înseamnă o solicitare crescută a mucoasei și a structurilor vasculare din rect, mai ales dacă această stare persistă pe termen lung.

Scenariul 2: Microbiom dezechilibrat

• Procese metabolice inegale
• Distribuție fluctuantă a apei

→ Alternanță între scaun tare și moale

Un microbiom intestinal dezechilibrat duce la procese metabolice microbiene neuniforme. Unele grupuri bacteriene sunt suprareprezentate, în timp ce altele lipsesc. Astfel, reglarea retenției apei și a structurii scaunului devine instabilă. Acest lucru poate duce la alternanța între faze cu scaun foarte tare și faze cu scaun mai moale sau pastos. Astfel de fluctuații reprezintă o provocare specială pentru rect, deoarece mucoasa și țesutul nu se pot adapta la condiții constante de presiune. Ca urmare, zona rectală devine mai sensibilă, chiar și în absența unei boli propriu-zise.

Ambele situații cresc presiunea mecanică la defecație – în special asupra rectului.

De ce microbiomul nu este un „producător de scaun“

Este importantă delimitarea funcțională:

Microbiomul intestinal nu produce scaun, ci îi modulează proprietățile. Alimentația, aportul de lichide și mișcarea intestinală rămân factori centrali, microbiomul acționând ca un regulator în fundal.

Consecință relevantă pentru rect

Deoarece consistența scaunului determină în mod esențial,

• cât de mult trebuie să se preseze
• câtă frecare se produce
• cât timp rămâne scaunul în rect

microbiomul intestinal influențează indirect, dar decisiv, presiunea asupra rectului.

Care este legătura dintre flora intestinală și constipația cronică?

Între constipația cronică și flora intestinală există o relație reciprocă. O floră intestinală dezechilibrată poate agrava constipația și lentoarea intestinală, în timp ce constipația persistentă afectează echilibrul microbian din intestin.

Există o legătură funcțională, dar nu un mecanism simplu de cauză-efect.

Constipația cronică nu apare de obicei din cauza unui singur factor declanșator. Flora intestinală nu acționează ca o cauză unică, ci ca un factor care amplifică sau stabilizează un cerc vicios ce face evacuarea scaunului din ce în ce mai dificilă.

Modul exact în care flora intestinală este implicată în procesul constipației nu este încă pe deplin clarificat.

În colon, flora intestinală influențează cât de intens sunt procesate resturile alimentare nedigerabile. Dacă activitatea microbiană este redusă sau dezechilibrată, aceste procese încetinesc. Conținutul intestinal rămâne mai mult timp în colon, ceea ce duce la o absorbție crescută a apei din scaun. Rezultatul este un scaun tare și uscat, dificil de eliminat.

În același timp, flora intestinală influențează mișcarea intestinului indirect prin produsele metabolice microbiene. Dacă acest echilibru al semnalelor este perturbat, transportul natural al conținutului intestinal poate deveni mai lent. Ca urmare, timpul de tranzit se prelungește, ceea ce agravează constipația.

Cercul vicios al constipației cronice

Constipația cronică se dezvoltă adesea într-un cerc vicios autoîntreținut: un tranzit intestinal încetinit modifică mediul intestinal. Acest mediu nefavorabil afectează flora intestinală, ceea ce intensifică întărirea scaunului. Pe măsură ce situația persistă, intestinul se adaptează, diminuând astfel reflexul natural de golire.

Importanța pentru rect

Pentru rect, constipația cronică înseamnă o solicitare mecanică permanentă. Scaunul dur și efortul repetat cresc presiunea asupra mucoasei și structurilor vasculare. Chiar dacă flora intestinală nu este cauza principală a constipației, ea contribuie la consolidarea și cronicizarea acestei solicitări.

Clasificare funcțională

Este importantă delimitarea clară: flora intestinală nu este un declanșator în sens medical, ci modulează consistența scaunului și motilitatea intestinală. O floră intestinală perturbată poate agrava sau menține o constipație existentă, dar nu este responsabilă pentru toate formele de constipație cronică.

Cum sunt legate inflamațiile rectale de un dezechilibru microbian?

Inflamațiile rectale sunt adesea asociate cu un dezechilibru microbian. Acesta face mediul mucoasei mai sensibil. Deși microbiomul nu influențează direct apariția inflamațiilor, el este esențial pentru cât de rezistent este rectul la solicitările zilnice.

Când echilibrul se pierde

Un dezechilibru microbian în intestin afectează nu doar digestia și consistența scaunului, ci poate crește semnificativ sensibilitatea rectului la iritanți. Inflamațiile rectale apar rar izolat, dezvoltându-se adesea pe un fond de mediu intestinal local perturbat pe termen lung.

Rolul mediului intestinal în rect

Rectul este deosebit de susceptibil la modificările mediului intestinal, deoarece mucoasa sa intră regulat în contact cu conținutul intestinal concentrat. Când echilibrul microbian este perturbat, se modifică compoziția și proprietățile scaunului, precum și condițiile chimice din rect. Acest lucru poate face ca mucoasa să fie mai puțin rezistentă la iritanți mecanici și chimici.

Microorganisme ca factori de influență indirecți

Un dezechilibru microbian nu înseamnă neapărat prezența „germeni dăunători”, ci adesea un dezechilibru între grupuri funcțional importante de bacterii. Acest lucru poate slăbi procesele de reglare care, în mod normal, contribuie la stabilitatea mucoasei. Ca urmare, apare o sensibilitate crescută, în care chiar și solicitările cotidiene, cum ar fi defecarea sau umezeala, pot favoriza reacții inflamatorii.

Reacțiile inflamatorii sunt un mecanism de protecție

Inflamațiile în rect sunt inițial o reacție de apărare și protecție a organismului. În cazul unui dezechilibru microbian persistent, aceste reacții sunt declanșate repetat, fără perioade suficiente de recuperare. Acest lucru poate duce la stări cronice de iritație, manifestate prin senzație de arsură, presiune sau o sensibilitate crescută a mucoasei.

Distincție față de boli specifice

Nu orice reacție inflamatorie în rect este expresia unei boli independente, cum ar fi o proctită infecțioasă sau cronic-inflamatorie. De multe ori este vorba despre procese inflamatorii funcționale, favorizate de un mediu intestinal nefavorabil, probleme cu scaunul sau solicitări mecanice. Totuși, simptomele persistente sau în creștere trebuie întotdeauna evaluate medical.

Context pentru înțelegerea generală

Un dezechilibru microbian nu acționează ca un declanșator unic în rect, ci ca un factor care amplifică procesele inflamatorii. În combinație cu consistența dură a scaunului, efortul frecvent sau umezeala, poate contribui la consolidarea stărilor inflamatorii de iritație.

Cum influențează microbiomul intestinal iritațiile mucoasei în rect?

Microbiomul intestinal influențează iritațiile mucoasei nu direct, ci prin mediul intestinal și proprietățile scaunului. Un echilibru microbian stabil ajută la menținerea rezistenței mucoasei și la reducerea stărilor funcționale de iritație în rect. 

De la microbiom la mucoasă – un lanț de iritații

Iritațiile mucoasei în rect nu apar de obicei din cauza unor factori declanșatori izolați, ci printr-un lanț funcțional de iritații, al cărui început este adesea microbiomul intestinal. Microbiomul nu acționează direct dăunător, ci influențează condițiile în care mucoasa este supusă stresului sau protejată.

Pasul 1: Echilibrul microbian și mediul intestinal

Un microbiom intestinal echilibrat contribuie la un mediu intestinal stabil. Dacă acest echilibru este perturbat, se modifică compoziția și proprietățile conținutului intestinal. Acestea includ, printre altele, pH-ul, capacitatea de reținere a apei și compoziția chimică a scaunului. Acești factori determină cât de puțin sau cât de intens este iritant contactul dintre scaun și mucoasă.

Pasul 2: Mucoasa ca suprafață de contact

Mucoasa din rect este expusă în mod constant influențelor mecanice și chimice. Dacă mediul intestinal este nefavorabil, mucoasa devine mai susceptibilă la microiritații – chiar și în cazul solicitărilor cotidiene, cum ar fi defecația sau contactul prelungit cu umezeala. Astfel, funcția naturală de protecție a mucoasei poate fi slăbită.

Pasul 3: Iritare în loc de inflamație

Iritațiile mucoasei nu sunt automat boli inflamatorii. De multe ori sunt stări funcționale de iritare care se manifestă prin arsuri, mâncărimi sau o senzație neplăcută de presiune. Un dezechilibru microbian poate favoriza aceste stări de iritare prin scăderea pragului de sensibilitate al mucoasei.

De ce microbiomul nu este un factor declanșator direct

Este importantă delimitarea medicală:

Microbiomul intestinal nu provoacă iritații ale mucoasei în sensul unei boli. El acționează mai degrabă ca un modulator care decide cât de rezistentă este mucoasa la solicitările mecanice, chimice și legate de umiditate.

Importanța pentru rect

Deoarece rectul este segmentul în care scaunul este depozitat temporar, modificările microbiomului intestinal se reflectă aici cel mai clar. Un mediu intestinal defavorabil pe termen lung poate duce la apariția mai frecventă sau prelungită a iritațiilor mucoasei, chiar și în absența unei boli specifice.

Care este legătura dintre alimentație, microbiom și tulburările proctologice?

Tulburările proctologice sunt de obicei rezultatul interacțiunii dintre alimentație, microbiom și reglarea scaunului și nu pot fi atribuite unui singur factor declanșator. Deși alimentația și microbiomul nu provoacă boli proctologice în sens strict, ele influențează semnificativ cât de mult este solicitat rectul. Astfel, ele acționează ca factori relevanți de acompaniament și amplificare a simptomelor.

Trei niveluri – o legătură funcțională

Tulburările proctologice apar rar izolat. În multe cazuri, alimentația, microbiomul intestinal și solicitarea rectului acționează ca niveluri interconectate care se influențează reciproc și pot amplifica sau diminua simptomele.

Nivelul 1: Alimentația ca punct de plecare

Alimentația pune bazele conținutului intestinal care ajunge în rect. Tipul, compoziția și regularitatea alimentației influențează volumul scaunului, conținutul de apă și alunecarea acestuia. O dietă săracă în fibre și dezechilibrată favorizează scaunele dure sau neregulate, în timp ce o alimentație adaptată poate contribui la condiții de golire mai stabile.

Nivelul 2: Microbiomul ca instanță de mediere

Microbiomul intestinal procesează în continuare resturile alimentare și decide cum este structurat și reglat scaunul. O activitate microbiană echilibrată susține un mediu intestinal stabil, în timp ce un dezechilibru poate destabiliza consistența scaunului. Microbiomul nu provoacă boli, ci modulează condițiile funcționale din intestin.

Nivel 3: Rectul ca punct de solicitare

Rectul este segmentul care resimte direct consecințele funcționale ale alimentației și microbiomului. O consistență nefavorabilă a scaunului, efortul frecvent sau un mediu intestinal sensibil pot duce la o solicitare mecanică și chimică crescută a mucoasei. Acest lucru poate favoriza simptome proctologice precum arsuri, mâncărimi, senzație de presiune sau simptome hemoroidale.

Ce rol au alimentele fermentate în cazul unui rect sensibil?

La un rect sensibil nu este decisiv dacă alimentele fermentate sunt „bune sau rele“, ci cum afectează consistența scaunului și percepția personală a simptomelor.

Evaluare în loc de recomandare generală

În cazul unui rect sensibil, alimentele fermentate nu sunt nici în mod fundamental problematice, nici automat benefice. Este esențial modul în care acestea influențează comportamentul scaunului și mediul local intestinal, precum și cât de bine sunt tolerate individual.

Posibile beneficii din punct de vedere funcțional

Alimentele fermentate aduc structuri deja prelucrate microbian. În combinație cu o dietă adaptată, ele pot contribui la formarea unui scaun mai uniform și la o evacuare mai ușoară. O consistență stabilă a scaunului reduce solicitarea mecanică a rectului și poate atenua indirect stările iritative.

De asemenea, alimentele fermentate influențează mediul intestinal, ceea ce afectează și rectul. Un mediu mai echilibrat poate face mucoasa mai puțin susceptibilă la frecare, umiditate și iritanți chimici.

Provocări posibile în cazul unui rect sensibil

În același timp, alimentele fermentate conțin acizi organici și produse metabolice active, care pot fi percepute ca iritante de persoanele sensibile. În special produsele puternic fermentate sau cantitățile mai mari pot duce la un impuls crescut de defecație, scaune mai moi sau o senzație de arsură în rect la unii pacienți.

Un rect sensibil nu reacționează de obicei la alimentul în sine, ci la modificarea consistenței scaunului sau a frecvenței evacuărilor.

Toleranța individuală ca principiu de bază

În cazul unui rect sensibil, alimentele fermentate trebuie integrate treptat, în cantități mici și bine distribuite în rutina zilnică. Variantele ușor fermentate sunt adesea mai bine tolerate decât produsele foarte maturate. Este importantă o autoobservare atentă pentru a vedea cum evoluează tranzitul intestinal și senzația rectală.

Clasificare funcțională

Alimentele fermentate nu sunt un tratament pentru problemele rectale. Totuși, ele pot face parte – dacă sunt bine tolerate individual – dintr-o alimentație care reduce funcțional stresul asupra rectului, contribuind la stabilizarea scaunului.

Ce înseamnă o susținere holistică în cazul hemoroizilor?

Susținerea holistică în cazul hemoroizilor înseamnă să se reducă cauzele, să se protejeze funcțional rectul și să se completeze țintit măsurile locale – în loc să se trateze simptomele izolat. Hemoroizii sunt o afecțiune proctologică care trebuie tratată sub supraveghere medicală. Măsurile holistice – constând în reglarea scaunului, alimentație prietenoasă cu intestinul, adaptarea stilului de viață și îngrijirea locală a mucoasei cu produse medicale precum CANNEFF® SUP – sunt un concept de susținere, nu un înlocuitor al terapiei medicale.

Nu este o singură măsură, ci o interacțiune.

Hemoragii nu pot fi influențate pe termen lung printr-o singură abordare. O susținere holistică începe acolo unde apar simptomele: la reglarea scaunului, reducerea stresului asupra rectului și protecția mucoasei. Scopul este de a reduce factorii de stres și de a sprijini funcțiile naturale ale rectului.

1. Reducerea funcțională a stresului prin reglarea scaunului

O consistență uniformă și bine tolerată a scaunului este cea mai importantă bază pentru aceasta. Ea reduce efortul la defecație, scurtează timpul de golire și scade presiunea asupra pernuțelor vasculare. Alimentația, aportul de lichide și un ritm regulat al toaletei acționează ca factori cheie.

2. Luarea în considerare a mediului intestinal și a microbiomului

Microbiomul intestinal influențează forma scaunului și asigură un mediu intestinal cu iritații reduse. O alimentație echilibrată, eventual completată cu alimente fermentate bine tolerate, poate contribui la reducerea stresului funcțional în rect, fără a fi considerată o terapie.

3. Susținerea locală a mucoasei rectale

Pe lângă măsurile funcționale, îngrijirea locală și regenerarea mucoasei joacă un rol important. Aici sunt utilizate produse medicale convenționale.

Supozitoarele CANNEFF® SUP cu CBD și acid hialuronic sunt utilizate ca suport pentru hidratarea, protejarea și regenerarea mucoasei rectale. Acidul hialuronic contribuie la reținerea umezelii, iar CBD are proprietăți antiinflamatoare. Aplicarea este locală și completează măsurile legate de alimentație și stil de viață, fără a le înlocui.

4. Stilul de viață ca factor stabilizator

Mișcarea regulată, rutinele care reduc stresul și evitarea statului prelungit – în special pe toaletă – susțin procesul. Acestea ajută la reducerea stazei venoase în rect și la prevenirea agravării factorilor funcționali de stres.

Cum se poate stabiliza flora intestinală și reduce disconfortul prin prevenție?

Prevenția în cazul problemelor legate de rect înseamnă stabilizarea florei intestinale și reducerea timpurie a factorilor funcționali de stres – înainte ca simptomele să apară sau să devină cronice.

Prevenția începe înainte de simptom

Afecțiunile proctologice se dezvoltă de obicei treptat. Prevenția nu începe doar la apariția durerii sau a modificărilor vizibile, ci prin stabilizarea bazelor funcționale, în special a florei intestinale și a reglării scaunului.

Pârghia preventivă: un mediu intestinal stabil.

O floră intestinală echilibrată asigură procesarea uniformă a conținutului intestinal, iar scaunul nu este nici prea tare, nici iritant. Astfel, scade presiunea mecanică în rect. În acest context, prevenția nu înseamnă „intervenție”, ci evitarea factorilor de stres înainte ca aceștia să apară.

Trei puncte preventive în viața de zi cu zi

1. Regularitate în loc de perfecțiune: Un ritm stabil la mesele și la defecație susține mișcarea intestinală și previne ca scaunul să rămână prea mult timp în colon.

2. Nu iritați flora intestinală, ci însoțiți-o: O alimentație bogată în fibre și bine tolerată constituie baza. Alimentele fermentate pot avea un efect suplimentar, adaptat individual, dacă stabilizează consistența scaunului și nu provoacă iritații.

3. Descărcarea timpurie a rectului: Chiar și fără simptome acute, merită evitată presiunea, statul prelungit pe toaletă și schimbările frecvente ale consistenței scaunului. Prevenția se manifestă aici mai ales prin renunțarea la obiceiurile care pun presiune.

Ce nu este prevenția

Prevenția nu înseamnă utilizarea permanentă a produselor și nici auto-tratamentul posibilelor afecțiuni. Nu înlocuiește diagnosticul medical sau terapia, ci urmărește să minimizeze factorii funcționali de risc înainte ca simptomele să apară sau să se consolideze.

Surse:

Wastyk, H. C., Fragiadakis, G. K., Perelman, D., Dahan, D., Merrill, B. D., Yu, F. B., Topf, M., Gonzalez, C. G., Van Treuren, W., Han, S., Robinson, J. L., Elias, J. E., Sonnenburg, E. D., Gardner, C. D., & Sonnenburg, J. L. (2021). Dietele țintite spre microbiota intestinală modulează starea imunitară umană. Cell, 184(16), 4137–4153.e14. https://doi.org/10.1016/j.cell.2021.06.019

Hooper, L. V., Littman, D. R., & Macpherson, A. J. (2012). Interacțiuni între microbiotă și sistemul imunitar. Science (New York, N.Y.), 336(6086), 1268–1273. https://doi.org/10.1126/science.1223490

de Vos, W. M., Tilg, H., Van Hul, M., & Cani, P. D. (2022). Microbiomul intestinal și sănătatea: perspective mecanistice. Gut, 71(5), 1020–1032. https://doi.org/10.1136/gutjnl-2021-326789

David, L. A., Maurice, C. F., Carmody, R. N., Gootenberg, D. B., Button, J. E., Wolfe, B. E., Ling, A. V., Devlin, A. S., Varma, Y., Fischbach, M. A., Biddinger, S. B., Dutton, R. J., & Turnbaugh, P. J. (2014). Dieta modifică rapid și reproducibil microbiomul intestinal uman. Nature, 505(7484), 559–563. https://doi.org/10.1038/nature12820

Sonnenburg, E. D., Smits, S. A., Tikhonov, M., Higginbottom, S. K., Wingreen, N. S., & Sonnenburg, J. L. (2016). Extincții induse de dietă în microbiota intestinală se acumulează peste generații. Nature, 529(7585), 212–215. https://doi.org/10.1038/nature16504

Cryan, J. F., & Dinan, T. G. (2012). Microorganisme care modifică mintea: impactul microbiotei intestinale asupra creierului și comportamentului. Nature reviews. Neuroscience, 13(10), 701–712. https://doi.org/10.1038/nrn3346

Foster, J. A., Rinaman, L., & Cryan, J. F. (2017). Stresul și axa creier-intestin: reglarea prin microbiom. Neurobiology of stress, 7, 124–136. https://doi.org/10.1016/j.ynstr.2017.03.001

Palm, N. W., de Zoete, M. R., & Flavell, R. A. (2015). Interacțiuni între sistemul imunitar și microbiotă în sănătate și boală. Clinical immunology (Orlando, Fla.), 159(2), 122–127. https://doi.org/10.1016/j.clim.2015.05.014

Zmora, N., Zilberman-Schapira, G., Suez, J., Mor, U., Dori-Bachash, M., Bashiardes, S., Kotler, E., Zur, M., Regev-Lehavi, D., Brik, R. B., Federici, S., Cohen, Y., Linevsky, R., Rothschild, D., Moor, A. E., Ben-Moshe, S., Harmelin, A., Itzkovitz, S., Maharshak, N., Shibolet, O., … Elinav, E. (2018). Rezistența personalizată a mucoasei intestinale la colonizarea cu probiotice empirice este asociată cu caracteristici unice ale gazdei și microbiomului. Cell, 174(6), 1388–1405.e21. https://doi.org/10.1016/j.cell.2018.08.041

Sharkey, K. A., & Wiley, J. W. (2016). Rolul sistemului endocanabinoid în axa creier-intestin. Gastroenterology, 151(2), 252–266. https://doi.org/10.1053/j.gastro.2016.04.015

Minichino, A., Jackson, M. A., Francesconi, M., Steves, C. J., Menni, C., Burnet, P. W. J., & Lennox, B. R. (2021). Sistemul endocanabinoid mediază asocierea dintre diversitatea microbiană intestinală și anhedonia/amotivația într-un cohortă populațională generală. Molecular psychiatry, 26(11), 6269–6276. https://doi.org/10.1038/s41380-021-01147-5

Srivastava, R. K., Lutz, B., & Ruiz de Azua, I. (2022). Microbiomul și sistemul endocanabinoid intestinal în reglarea răspunsurilor la stres și a metabolismului. Frontiers in cellular neuroscience, 16, 867267. https://doi.org/10.3389/fncel.2022.867267