Cauza și tratamentul hemoroizilor
Inhaltsverzeichnis
Ce sunt exact hemoroizii?
Care sunt cele mai frecvente cauze ale suferințelor hemoroidale?
Care sunt simptomele hemoroizilor?
Ce stadii ale bolii hemoroidale există?
Cum se diagnostichează hemoroizii?
Ce puteți face împotriva hemoroizilor?
Ce ar trebui să fac dacă simptomele hemoroizilor se agravează?
Ce sunt exact hemoroizii?
Hemoroizii sunt vase de sânge situate sub mucoasa dintre rect și canalul anal, având o structură de tip plexiform. Toți oamenii au hemoroizi deoarece aceștia ajută la etanșarea sigură a intestinului spre exterior, asigurând continența fină (etanșarea aerului și a lichidelor în rect). Vasele de sânge pot provoca disconfort din diverse motive. Hemoroizii se pot inflama, sângera, umfla, crăpa, sparge sau prolaba (ieși în afară). În acest caz, medicii vorbesc despre o afecțiune hemoroidală.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale suferințelor hemoroidale?
Cel mai important factor cauzator al hemoroizilor este efortul puternic de a împinge, cu presiune crescută în cavitatea abdominală (presiune intraabdominală ridicată), precum și continuarea împingerii după defecație. Astfel, problemele intestinale precum diareea sau constipația pot afecta negativ comportamentul normal de închidere al rectului. O frecvență crescută a golirii – de exemplu în cazul diareei prelungite – poate irita plexurile hemoroidale. De aceea, creșterile de presiune în cavitatea abdominală, de origine variată, cum ar fi tusea persistentă sau supraponderabilitatea, pot duce la apariția hemoroizilor. De asemenea, activitățile sportive precum ridicarea greutăților sau antrenamentul mușchilor abdominali pot crește presiunea intraabdominală. Sarcinile pot declanșa probleme hemoroidale din cauza presiunii crescute în cavitatea abdominală, împreună cu relaxarea țesuturilor din planșeul pelvin. Un antrenament concomitent al planșeului pelvin este, prin urmare, o măsură importantă de prevenție.
Țesutul conjunctiv își pierde fermitatea odată cu înaintarea în vârstă. Din acest motiv, problemele hemoroidale devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Alimentația săracă în fibre, lipsa mișcării și consumul insuficient de lichide favorizează apariția afecțiunilor hemoroidale. De asemenea, există predispoziții genetice pentru problemele hemoroidale. O înclinație spre această boală este, așadar, uneori ereditară.
Care sunt simptomele hemoroizilor?
Hemoroizii pot provoca, în funcție de severitate, scurgeri neplăcute, mâncărimi, arsuri sau sângerări după defecație. În stadiile avansate ale afecțiunii, poate apărea senzația de corp străin din cauza prolapsului și pot apărea tulburări de continență fină. De obicei, simptomele pacienților sunt prezente de mult timp la examinările proctologice și uneori sunt diagnosticate doar în urma controalelor de rutină, cum ar fi cele la urolog sau dermatolog. Bărbații sunt adesea afectați, deoarece, de exemplu, din teama de stigmatizare, caută sfatul medical mai târziu. Ca în toate bolile, este important să influențăm pozitiv evoluția afecțiunii cât mai rapid posibil.

Ce stadii ale bolii hemoroidale există?
Stadiul 1:
Hemoroizii interni, care nu devin vizibili la exterior nici măcar în timpul efortului, pot provoca scurgeri neplăcute, mâncărimi, arsuri sau sângerări nedureroase după defecație. Prin urmare, orice semne suspecte, cum ar fi sângele în scaun sau mâncărimile frecvente, trebuie luate în serios, chiar dacă nu apar încă dureri.
Stadiul 2:
Un prolaps hemoroidal extern care apare doar la efort și este reversibil spontan în repaus definește stadiul al doilea al afecțiunilor hemoroidale.
Stadiul 3:
Un prolaps hemoroidal permanent, care iese din canalul anal și poate fi corectat prin manipulare, de exemplu prin presiune cu degetul, împreună cu simptome asociate precum senzația de corp străin, sângerări frecvente, scurgeri și inflamații, combinate cu o tulburare fină a continenței anale, sunt caracteristice pentru stadiul al treilea.
Stadiul 4:
Prolapsul hemoroidal nu mai poate fi reposiționat manual. În acest caz, intervențiile medicale sunt indispensabile.
Cum se diagnostichează hemoroizii?
Simptomele indică deja boala. Prin examinare fizică țintită și colonoscopie, specialistul poate pune un diagnostic sigur. Hemoroizii foarte proeminenți (de ex. prolaps) pot fi observați cu ochiul liber. Alte modificări din zona rectală, precum și alte afecțiuni cum ar fi tumori, polipi, prostată mărită sau abcese sunt excluse prin examinarea extinsă.
Ce puteți face împotriva hemoroizilor?
Prevenția este cea mai bună îngrijire ulterioară. O alimentație sănătoasă, bogată în fibre, și o hidratare adecvată susțin o digestie normală și reprezintă cea mai eficientă metodă de a evita scaunele dure (până la constipație) și, implicit, efortul inutil la toaleta. Mergeți la toaletă doar când simțiți cu adevărat nevoia. Evitați efortul excesiv și încercați să vă relaxați. Asigurați-vă un tranzit intestinal regulat și alocați suficient timp pentru aceasta. Mișcarea fizică regulată și mesele regulate ajută în acest sens. Dacă totuși apar probleme hemoroidale, nu vă descurajați. Pentru simptome ușoare hemoroidale, băile de șezut călduțe cu adaos de mușețel sau scoarță de stejar, precum și odihna, pot oferi un ajutor suficient. Măsurile de relaxare reduc tensiunea crescută a sfincterului (tonusul sfincterian), deoarece și stresul joacă un rol în apariția problemelor hemoroidale.
Simptome ușoare precum scurgerile și mâncărimea pot fi tratate cu antiinflamatoare Supozitoare și unguente din farmacie. Aceste măsuri ameliorează simptomele pe termen scurt. Totuși, este recomandată insistent o investigare a cauzelor și, dacă este necesar, o adaptare a stilului de viață pentru a preveni agravările cronice. Întrebați medicul sau farmacistul în acest sens.

Ce ar trebui să fac dacă simptomele hemoroizilor se agravează?
Chiar și atunci, medicul are la dispoziție diferite proceduri terapeutice pentru a trata hemoroizii măriți în mod țintit. Care dintre acestea este cea mai potrivită pentru dumneavoastră va decide medicul curant. Este important să vă adresați unui medic în care aveți încredere și să nu vă temeți sau să vă rușinați să discutați deschis problemele dumneavoastră de sănătate.